în Vatra nr. 8

Chiar dacă cititorul se aşteaptă să găsească în paginile volumului informaţii, idei, opinii despre cel mai important scriitor rus, sobru şi întunecat, cele două autoare îşi ţes dialogul spontan, ironic şi vesel, fără a oferi previzibilul scontat. Astfel reuşesc nu doar să atragă în plasa lor lectorii, ci şi să-i menţină captiv(aţ) i de-a lungul celor douăzeci şi cinci de tablouri care formează aşa-numitul poem dramatic. [..] Dincolo de superficialitatea simţită la o primă aruncare a privirii asupra sa şi a impresiei de derulare a unor conversaţii halucinante, ce apelează la intertextualitate şi sinestezie, mai drăguţ decît Dostoievski este un volum cu o structură fiabilă, avînd o abordare curajoasă, replici ascuţite şi frapante, tratînd teme actuale şi aspecte dintre cele mai importante, dezvoltate pe baza (auto)ironiei şi a persiflării, fiind, de fapt, o carte ce se amuză doar pentru a nu ceda în faţa plînsului, un fel de haz de necaz sau o pedepsire a defecţiunilor societăţii prin rîs amar.