pe lecturile-emei.blogspot.ro

Deși nu va fi pe gustul tuturor, Casa Heap de Edward Carey a fost pentru mine o surpriză nemaipomenită: am descoperit nu doar o carte-obiect ilustrată într-un stil aparte, ci și o poveste savuroasă, cu mult umor negru, mister și răsturnări de situație, personaje bizare și o pronunțată nuanță fantastică. Ilustrațiile alb-negru ale lui Carey, destul de neliniștitoare și cu un vag iz macabru, completează povestea într-un mod foarte reușit. Spuneam și în jurnalul de lectură că romanul m-a cucerit de la primele pagini și l-am citit cu o plăcere imensă, regăsind ceva din fiorul simțit în copilărie, cînd devoram cărțile de aventuri. Autorul ne poartă într-o Londră imaginară, tenebroasă și murdară, aparținînd epocii victoriene, unde viața este sumbră și extrem de dură, mai ales pentru miile de copii orfani sau din familii sărace. Pe un substrat deloc vesel, Edward Carey construiește o poveste ciudată și plină de umor, care se continuă în următoarele volume ale Trilogiei Iremonger. Cartea mi-a amintit un pic de Familia Addams, fără ca cele două să semene neapărat, poate doar la nivelul senzației pe care o lasă - însă Casa Heap m-a absorbit mult mai mult și nici nu are acel absurd dus la extrem al pățaniilor familiei Addams.