Există o diferenţă între Manuc cel real şi personajul romanului Hanul lui Manuc. Ca să creez personajul, am folosit trăsături care aparţin unor persoane din viaţa mea reală. Cu ele am completat golurile care există, le-am grefat pe scheletul găsit prin documente şi mărturii, dar cu siguranţă nu am căzut exact pe adevăr. Ar fi o coincidenţă prea stranie. Totuşi, dacă acel Manuc din roman şi-ar face astăzi apariţia în lumea politică, părerile cred că ar fi împărţite. Cei aflaţi la putere, cu interese în păstrarea unor situaţii strîmbe, cu siguranţă l-ar considera corupt. Cei care au cîntarul inimii bine echilibrat ar vedea însă în el numai un om puternic, cu valori morale pe care a învăţat să le apere cu armele duşmanilor săi. Nu a existat o astfel de muncă de cercetare, serioasă, metodică, mai ales la Fotograful Curţii Regale. Acolo am folosit multe din cuvintele pe care bunica mea le folosea atunci cînd îmi povestea despre toată viaţa ei. Am crescut cu sute de poveşti despre vecinii bunicii mele-copil, spuse în limbajul acela. Abia la Hanul lui Manuc am scris cu DEXul în bară, pentru că intrasem mai adînc în istorie şi verificam adesea dacă nu cumva un cuvînt avea vreun alt sinonim, uitat astăzi. Tot la Hanul lui Manuc am mai avut un alt ajutor important: o culegere de documente vechi ale Starchiojdului – unul dintre Chiojdele Buzăului, care apar în roman. Am găsit acolo hrisoave de la 1700 pînă pe la 1900, scrise în limbajul folosit în fiecare epocă în parte. Au fost de mare ajutor.
