în Dilema veche nr. 712

Expo ’58, penultimul său roman, publicat în 2013, merge mult înapoi în timp, fiind plasat la sfîrşitul anilor ’50, la Bruxelles, în timpul primei mari Expoziţii Universale de după al Doilea Război Mondial. „Marea Britanie a avut dintotdeauna sentimentul unui loc prea mic în lume”, spunea undeva Jonathan Coe, care şi-a descris propriul roman ca o ilustrare a felului în care Marea Britanie şi-a dorit dintotdeauna să se situeze în fruntea iniţiativelor de pe piaţa de schimb, mai ales după război, cînd s-a trezit într-o postură nouă: deopotrivă învingătoare şi traumatizată de experienţa războiului, fără să mai fie un mare imperiu, dar avînd posibilitatea de a deveni o putere economică majoră. „Identităţile naţionale pot fi observate mult mai bine atunci cînd mergi în străinătate, mai ales în contextul unui Expoziţii Universale, unde oamenilor li se cere să-şi prezinte identitatea naţională şi să se identifice cu ea”, mai spunea Jonathan Coe, explicînd de ce romanul său, poate cel mai britanic şi, în mod cert, cel mai comic, îşi desfăşoară acţiunea într-un Bruxelles postbelic.