Romanele nu sint monografii etnografice sau antropologice ale unei comunitati entice. Literatura focalizeaza dintotdeauna asupra individului, esenta omenescului insusi. Cartile mele vorbesc despre Romania, comunism, teroare si mizerie si suspiciune, iubire si moarte, dar mai ales despre individul agresat de Istorie. Destinul evreiesc, oricit de complicat sau tragic ar fi, nu este, pina la urma, decit o exacerbare a destinului uman, reafirmind, de altfel, si o persistenta forta constructiva. Am avut dovezi ca cititorul de oriunde si-ar putea regasi macar unele dintre intrebarile proprii in aceste carti. Daca disperarea ar fi sa fie tema unificatoare a tenebrelor comunismului din Fericirea obligatorie, ea actioneaza totusi ca forta de rezistenta, ca focar al integritatii morale. Eroii acestor nuvele nu se livreaza, neputinciosi si zdrobiti, sistemului care-i oprima, ci incearca, cu disperare si in ciuda disperarii, sa reziste, sa-si pastreze suflul si sufletul.