Cel care cheamă cîinii este și o carte despre scris, despre puterea de vindecare a activității în cauză sau, dacă acestea sînt cuvinte mari, despre capacitatea ei de a nu lăsa lucrurile să degenereze. Pancarta cu „Writing is the only way” văzută lîngă un coș de gunoi din Cluj și sfatul unui autor ieșean care a avut cancer și i-a spus că cel mai mult l-a ajutat atunci scrisul l-au determinat pe Lucian Dan Teodorovici să renunțe la textul despre un credincios fanatic și să îl înceapă pe cel despre boală. Impropriu spus despre boală, nu comentează prea mult despre ea în sine și manifestările ei, numai le amintește din cînd în cînd. Mi se pare mie că problematica scrisului este structura pe care se articulează lucrarea, scheletul ei, nu cea a afecțiunii fizice, prin urmare, nu este de fapt o carte despre cancer, așa cum am crezut inițial. (...) O carte echilibrată, nu dezolantă, cum crezusem inițial, cu o structură eficient articulată, cu un bun control și în detalii, cu idei consistente, cartea unui scriitor adevărat.
