- Claudiu T. ARIEŞAN
- Dosar de presă
- 0 likes
- 101 views
Comentariu scripturistic de înalt rafinament, exegeză profundă la confluenţa culturilor elină, ebraică şi arabă, încercare de evaluare a relaţiei (posibile după el) de coexistenţă dintre filozofia ştiinţifică şi practica religioasă, lucrarea de veac XII (terminată în 1190) este încă mai mult decît toate aceste componente la un loc: adică unul din cele mai puternice eseuri de hermeneutică post-aristotelică, dedicat elementelor de tip realia, dar făcînd pe deplin dreptate şi celor sacre, conducînd specialistul, mai ales – iniţiatul chiar, dacă vrem – prin cotloanele unei imaginaţii creative debordante, ce a selectat metodologic modul infinitelor jocuri de ascundere asemănătoare cu puzzle-urile de azi: „îngrijorat că învăţăturile lui radical intelectualiste i-ar putea face rău cititorului neinstruit, incapabil să-şi înlocuiască credinţa naivă cu convingerea raţională, Maimonide şi-a luat extraordinare măsuri de precauţie pentru a le ascunde de el” (Warren Zev Harvey), făcîndu-şi o veritabilă artă din această ocultare savantă ce le dă nesfîrşite bătăi de cap exegeţilor şi după opt secole de la apariţie.