Miere este despre facerea şi desfacerea lumii, despre aparenţe şi jocul lor, dar şi despre memorie, privită din perspectiva modului în care ea îşi face selecţia. Miracolul şi dezastrul sînt permanent posibile şi cred că asta aduce diferenţa în stilul lui Tudor Ganea, în care simţi bucuria imaginaţiei şi plăcerea lui de a pritoci scene la marginea verosimilului şi dincolo de el. Cumva, Tudor Ganea i-a păcălit pe cei care spun că romanul de după debut e cel mai greu. De fapt, cred că abia al treilea va fi o piatră de încercare pentru el, pentru că va fi nevoit să inventeze şi mai mult, şi, pentru cei care i-au citit ambele romane, să aducă un plus, care poate nu va mai fi cu mare, stabilopozi, scufundări ori piloţi… În orice caz, are balta peşte. Din plin.
