Dacă lumea descrisă în prima parte este deosebit de dură, pescuitul fiind o meserie deosebit de dificilă și foarte fizică, lumea din partea a doua poate fi considerată ca fiind decadentă. Pescarii duri și oțeliți, aparent fără alte vicii decît munca fizică, devin odată ajunși pe uscat prizonierii deznădejdii și depresiei, astfel că își găsesc un refugiu aproape obligatoriu în alcool și uneori în droguri, locuiesc în moteluri, în shelter sau în case și mașini abandonate, mai ales dacă nu au avut succes la pescuit. Pentru unii, întoarcerea pe uscat este, după trecerea pe la casieria fabricii de conserve, biletul de a-și cumpăra o casă în Hawaii sau un vapor de pescuit, pe care ei să fie căpitani sau skipperi, dar pentru majoritatea este prilejul de a se îmbăta zile în șir, făcînd și primind cinste, doar o pauză petrecută între beție și mahmureală pînă la următorul sezon de pescuit. Pentru Lili, care intră deseori în acest comportament unic, este și prilejul de chibzuială asupra viitorul ei: să rămînă om al mării, pescar curajos în Nord, care va ajunge vreodată la pescuit de crabi și la Point Barrow sau să se decidă spre o altfel de viață, alături de Jude, în însoritul Hawaii, unde acesta îi promite un ice cream baby? Grea decizie.
