pe adevarul.ro

Sincer să fiu, din ziua în care am trimis cartea în tipar nu mi-am mai pus această întrebare. După mine, aşa cum am mai spus/scris, e un poem, unul epic, o extensie narativizată a celor două volume de poezie pe care le-am publicat. Spunea o mare scriitoare americană că proza scurtă e ceea ce observi, în trecere, cu coada ochiului. Mie mi-a plăcut atît să observ lucrurile mici, dar şi să stau mult asupra materiei, să storc din memorie toate amănuntele posibile, m-am lăsat şi purtat de starea fenomenală pe care ţi-o dă invenţia pură, dar am şi descris la propriu, am bătut cu piciorul locuri pentru a le pune cu exactitate la locul lor de hîrtie. Deci ajungem de unde am plecat: e roman, e proză scurtă, e poezie. Pe mine m-a preocupat enorm calitatea stilistică a cărţii, am vrut să obţin un ton anume şi am vrut să dau personaje care „să facă umbră”.