Altfel pornind la… laudatio, Cazemata este una dintre acele cărţi rare pe care vrei să le reciteşti imediat după ce ai terminat-o! Şi în interes de… breaslă: dacă vreţi epic pur, încercaţi Tudor Ganea! Desfrîu imaginar? Răspund: Tudor Ganea! Nu pentru că ar fi uşor, dînd nişte citate suculente, să spui că este un nou Apollinaire, că nu este doar atît… Mai duce şi un fantastic de tip Mircea Eliade pe noi culmi sau, mai exact, înspre noi adîncimi, nu numai ale Mării Negre sau ale Deltei, mai aduce un suspans hitchockian care ar umbri, de pildă, Păsările, (deşi bufniţele, chiar şi desenate sau înfiinţate, berzele, pescăruşii, pelicanii, chiar îţi pot da fiori), horror-ul este demn de Stephen King, bine, poate că nu îl întrece, încă, pe „strălucitorul” King, dar de ce nu, şi aici ajung la titlul recenziei, „Noul Cărtărescu?”…
