Oameni diferiţi, cu vieţi diferite, se îndrăgostesc de propria lor existenţă în acest bloc, fără să ştie, acceptînd inconştient greutăţile vieţii. Aici se încheie bătăile unor inimi şi tot în acest bloc alte inimi încep să bată din ce în ce mai tare. În acordurile unui violoncel, suspiciunile se îmblînzesc, vrăjmăşiile de pe paliere îşi pierd din tărie, iar „amorţeala în care trăiau, prinşi bine, ca într-un insectar”, se face „ţăndări”. Pomenile şi petrecerile de logodnă sînt evenimente care, deopotrivă, îi reunesc pe proprietari sau pe chiriaşi. Înţelegători, dar vigilenţi, cei cu vechime par să înţeleagă cel mai bine mersul timpului şi să uite, totodată, că aceleaşi reguli li se aplică şi lor. Poveştile se întrepătrund întocmai ca saluturile dintre vecini, nu fără să conteze, dar fără să-l oprească din mers pe cel întîlnit. Ritmul vieţilor din acest bloc e bine definit şi nu pare să iasă din matcă. Viaţa, aşa cum o cunoaştem cu toţii, îi dictează, an de an, aceleaşi reguli. Doar uneori, aşa cum veţi descoperi odată cu lectura acestui volum, unele personaje decid să încalce regulamentul de ordine interioară.
