- Cristian CĂRPENARU
- Dosar de presă
- 0 likes
- 237 views
Aproape ca un atlas geografic frumos colorat, Ismail Kadare demonstrează, ușor și sistematic, ermetismul Albaniei doar pentru a putea fi cu adevărat primită în ochii și sufletele celor din exterior. Demitizarea e folosită în acest roman ca un necesar act al umanizării unor plaiuri ocolite de occidentalismul itinerariilor șablonarde, iar scriitorul albanez scrie cu patos, fără să alunece în meandrele vreunui naționalism părtinitor. Un general al cărei armate a ocupat Albania în cea de a doua conflagrație mondială, se reîntoarce în anii ʼ60, împreună cu un preot, pentru a recupera osemintele camarazilor uciși în luptă. Dincolo de miturile albanezilor dîrji și neîndurători, rudimentari și ursuzi, generalul descoperă treptat o altă Albanie și un altfel de popor, care strălucește prin ambițiile și idealurile sale îndreptățite, cu suflete nobile și peisaje care îți taie răsuflarea.