Introducîndu-ne în lumea jurnalismului, Umberto Eco pune sub reflectorul justei disecții două valori de bază ale umanității: Adevărul și Minciuna. Cele două concepte, întrepătrunse sau chiar contopite în fragilul aliaj al furtunosului arivism, nasc fulgurante personaje, precum Colonna, personajul principal al romanului. Sub condeiul dibace al scriitorului personajele sînt zugrăvite cu ajutorul unui penetrant spirit analitic, Umberto Eco trimițînd anumite săgeți spre societatea scăldată în cunoștință de cauză de fățărnicie, ipocrizie și dorința de a conduce prin intermediul unei ieftine manipulări pe care gloata, dintotdeauna prinsă în vîrtejul naivității terifiant de absurde, o înghite fără a se preocupa în vreun fel de masticația raționalismului. Regeometrizarea realității prin abrupta răsturnare a logicii, dar mai ales prin coruperea gloatei la falsele valori ale unor meschine interese, aduce în prim-plan problema deontologiei profesionale la care, din ce în ce mai vădit de la o vreme, gloata consimte în mod tacit. Cu o fărîmă de divide et impera care își întinde tentaculele în milioane și milioane de chenare existențialiste ale oamenilor simpli, lumea jurnalismului înfățișată de Umberto Eco în romanul Numărul zero este exemplul perfect al cruntei dezinformări practicată, din nefericire, chiar și-n confuzele zile ale acestui prezent, cu o înverșunare care își sporește intensitatea și, odată cu ea, numărul farsorilor care vînd iluzii la preț de miracol.
