Cu toate astea, cititorul simte o nevoie firească să pătrundă resorturile intime, mai ales cînd e vorba de o carte scrisă la persoana întîi. Ce pot să spun este că asemănările biografice sînt relativ mici deși, e drept, am lucrat în publicitate ca art director (personajul meu principal fiind, așa cum am spus, copywriter), în rest, este vorba de o operă de ficțiune. Cu toate astea, dacă ar fi să caut ceva ce într-adevăr mă reprezintă, m-aș opri la anumite trăsături de personaliate care cel mai probabil s-au insinuat în text. Cît despre downshifting ca epicentru al cărții, aș spune că este mai degrabă o perdea de fum. Dorință mea a fost să scriu o carte care să sondeze dintr-un unghi cît mai personal ipostazele creației, cu entuziasmul, efortul, succesul, dar și eșecul sublimat, toate asumate într-o formulă care încearcă să se sustragă stereotipurilor și clișeelor. Mihai, eroul romanului își dorește să scrie o carte pe care nu va ajunge s-o scrie, cel puțin pînă la sfîrșitul romanului, iar Andrei, absolvent de pictură murală, tînjește să picteze o biserică dar ajunge printr-o sarabandă de întîmpari să picteze palatul din comuna Buzescu al unui rrom foarte bogat. Și unul, și celălalt au cîte un obiectiv clar și precis, dar așa cum de multe ori se întîmplă, viață îi aruncă într-un derapaj pe parcursul căruia fiecare în felul lui încearcă să își găsească un punct de sprijin.
