în Suplimentul de cultură nr. 571

Pe copertă, sub titlul Viață, scrie: „Cea mai citită autobiografie rock a tuturor timpurilor”. Numele autorului, Keith Richards, justifică insertul publicitar. Nu știu dacă afirmația are acoperire în tiraj, dar volumul se citește pe nerăsuflate. Plăcerea lecturii vine mai puțin din fapte, cît din stilul în care sînt povestite. Oricine ascultă rock de nişte decenii are habar de multe amănunte din istoria celei mai mari trupe a genului: Rolling Stones. Fondator, chitarist principal, coautor al celor mai cunoscute piese din bogatul repertoriu, Keith (Keef, cum ii spuneau cei din familie și cum își semnează scrisorile către ei) e un personaj pe care – înfățișat într-un roman, un film sau altă ficțiune – toată lumea bună a criticii l-ar considera neverosimil, exagerat etc. Este aproape incredibil ce fel de viața a trăit acest – pînă la urmă – om talentat, norocos, sîrguincios, rebel, violent, tandru, ironic, deschis către prieteni, sarcastic față de lichele, familist și amant de complezență în egală măsură, bețiv și consumator de droguri doar fiindcă aceste substanțe au constituit combustibilul necesar funcționării. Pentru ce funcționa Keith Richards? Doar pentru tipul de muzică încă socotit de unii diavolesc: rock-and-roll.