Ai scris o carte mișto, băi băiatule, și cred că înțelegi că mișto e un fel de superlativ absolut, așa. Relaxată, fără mofturi, fără vrăjeală, una dintre puținele cărti de literatură de la noi care arată a secol XXI. Acum, mi-e clar că îți plac nord-americanii (după care eu nu mă omor), și că știi meșteșugul, și că îți tai frazele impecabil, și că poți să spui mult în puține cuvinte, ceea ce e important la un scriitor, dacă nu la orice om, fiindcă sîntem predispuși să ne plictisim tot mai repede. Dar, dacă îmi îngădui un compliment, nu ştiam că ești cel mai vonnegutian dintre rom ni. Fiindcă asta ești, Tocilescule: un vonnegutian. Ai o imaginație nebună, cu care faci fix ce ai dumneata chef, și, deși e plin de organe sexuale în cartea dumitale, nu am întîlnit nimic vulgar. Asta e o artă și țin, de asemenea, să te felicit pentru cum o stăpînești.
