în Suplimentul de cultură nr. 570

Ai scris o carte mișto, băi bă­iatule, și cred că înțelegi că mișto e un fel de superlativ absolut, așa. Relaxată, fără mofturi, fără vră­jeală, una dintre puținele cărti de literatură de la noi care arată a secol XXI. Acum, mi-e clar că îți plac nord-americanii (după care eu nu mă omor), și că știi meșteșugul, și că îți tai frazele impecabil, și că poți să spui mult în puține cuvinte, ceea ce e important la un scriitor, dacă nu la orice om, fiindcă sîntem predispuși să ne plictisim tot mai repede. Dar, dacă îmi în­gădui un compliment, nu ştiam că ești cel mai vonnegutian dintre rom ni. Fiindcă asta ești, Tocilescule: un vonnegutian. Ai o imaginație nebună, cu care faci fix ce ai dumneata chef, și, deși e plin de organe sexuale în cartea dumitale, nu am întîlnit nimic vulgar. Asta e o artă și țin, de asemenea, să te felicit pentru cum o stăpînești.