în Familia nr. 5

Textul este, desigur, adaptat lingvistic la momentul istoric discutat, vădind o aptitudine de care Doina Ruști ne-a convins deja; însă, dincolo de aceasta, ne este servit într-un registru alert, adesea rece, cu puține excursuri de coloratură și sentiment. Naratoarea, vrăjitoarea P tca, ne vorbește de peste timp despre o întîmplare din minoratul sãu. Discursul ei desfășoară un fir al amintirii pe bucăți mici, încercînd o împletire a faptelor pentru efect imediat asupra cititorului, cu impactul promis și suspendat adesea pentru o justă dozare în cheia poveștii de mister. Tocmai de aceea, M ța Vinerii este un roman cinematografic. Detaliile cu greutate sînt puse în lumină și urmărite de-a lungul poveștii de un ochi regizoral exersat, întregul roman se clădește, de fapt, pe aceste piese de puzzle a căror importanță ne este tot timpul reamintită.