Ce pot să spun este că asemănările biografice sînt relativ mici, deși, e drept, am lucrat în publicitate ca art director (personajul meu principal fiind copywriter). În rest, este vorba de o operă de ficțiune. Dacă ar fi să caut ceva ce într-adevăr mă reprezintă, m-aș opri la anumite trăsături de personalitate care, cel mai probabil, s-au insinuat în text. Dorința mea a fost să scriu o carte care să sondeze dintr-un unghi cît mai personal ipostazele creației, cu entuziasmul, efortul, succesul, dar și eșecul sublimat, toate asumate într-o formulă care încearcă să se sustragă stereotipurilor și clișeelor. Mihai, eroul romanului, își dorește să scrie o carte pe care nu va ajunge s-o scrie, cel puțin pînă la sfîrșitul romanului, iar Andrei, absolvent de pictură murală, tînjește să picteze o biserică, dar ajunge, printr-o sarabandă de întîmplări, să picteze palatul din comuna Buzescu al unui rrom foarte bogat. Și unul, și celălalt au cîte un obiectiv clar și precis, dar, așa cum de multe ori se întîmplă, viața îi aruncă într-un derapaj pe parcursul căruia fiecare, în felul lui, încearcă să își găsească un punct de sprijin.
