Copilăria lui Kaspar Hauser, de Bogdan-Alexandru Stănescu. 12 povestiri care pot fi citite întregi, ca un roman, legate de fire vizibile și invizibile, o carte a devenirii, dar și a rătăcirii, o reinterpretare a mitului băiatului crescut de lupi. Iar lupii există din plin aici, doar că au față umană. Povestea lui Kaspar Hauser, poveste din Germania secolului 19 nu are de a face la propriu cu subiectul cărții, cum s-ar putea înțelege din titlu, ci în moduri mult mai subtile. Cele 12 povestiri-capitole urmăresc personajul narator, pe Bobiță, trecînd prin etape și lumi diferite, de la viața în epoca comunistă pînă la tabere americănești, tîrguri literare sau hoteluri all-inclusive în Grecia, de la copilul care adoarme cu nasul în mierea subrațului Tătuțului vitreg pînă la tînărul alcoolic și poet care își refuză somnul, însă niciodată berea și lecturile, pînă la adultul agent literar care renunță la băut și se îmbogățește vînzînd drepturile unui bestseller rom nesc în lume. O carte densă, deloc facilă, de asemenea crudă, pe alocuri mi s-a părut crîncenă chiar.
