Construcția personajelor principale și a relației dintre ele, deși redată subtil, „natural”, dovedește o știință a literaturizării; așa cum stăpînirea cîrmei naratologice este indicată de măiestria cu care aventurile cuplului Adi-Alberto decurg într-o spirală a exasperării și a devorării reciproce, prin acumulare treptată, pe nesimțite, a tensiunilor. Un alt indiciu al bravurii literare a lui Schiop este intarsia cîtorva pagini scrise de către un invitat, un personaj cu altă voce narativă, identificabil, la rîndu-i, cu o persoană reală, cunoscută în lumea intelectualilor bucureșteni
gay friendly: un adevărat
Easter Egg în compoziția romanului, care îngăduie jocul de-a perspectiva terțului față de binomul amoros principal. Și, apoi, sînt paginile „explicite”, în care descrierile exercițiilor erotice ale cuplului se încadrează în canonul literaturii LGBT, plasînd
Soldații în continuarea primelor romane ale lui Schiop,
pe bune/pe invers (Polirom, 2004) și
Zero grade Kelvin (Polirom, 2009) și consacrîndu-l pe autor ca un maestru al genului.