Atmosfera romanului e una aparte, încă de la începutul acțiunii - vînzoleala specifică curților boierești, limbajul colorat al țigăncilor din casă, agitația tuturor de la primele ore ale dimineții, relaxarea evidentă a stăpînilor în mijlocul haosului. Te simți captiv într-o lume pe care o știi pierdută pentru totdeauna, ai vrea să fii mai mult decît un simplu cititor, iar lectura te absoarbe încetul cu încetul pînă cînd totul în jur dispare. Preocupările și limbajul personajelor, metodele prin care se închegau relațiile de dragoste, ordinele date de boieri subordonaților - toate par aproape supranaturale în contextul social al secolului XXI. Toate răzbat dintre paginile cărții, făcîndu-și loc în conștiința cititorului, exercitînd un farmec pe care nici acum nu știu prea să-l explic. Am simțit aceeași fascinație citind prima carte a Simonei, Fotograful Curții Regale. Contextul istoric, franchețea și limbajul încărcat de arhaisme fac din această lectură o adevărată călătorie în timp, într-o Rom nie mult mai umană decît cea de azi. Totul părea pătruns de o claritate amețitoare - faptele și vorbele nu se prea deosebeau pe atunci, iar destinele personajelor păreau că merg de la început pe un drum sigur și fără obstacole. Merită citită nu doar pentru sentimentul de nostalgie pe care îl trezește în cititori, ci pentru stările prin care te trece de-a lungul acțiunii, toate emoțiile care ies la iveală din propozițiile meșteșugite ale autoarei.
