pe alistmagazine.ro

Aleea Zorilor e strada pe care am copilărit, pînă la 12 ani, ceea ce o face, firește, magică. Ar fi foarte frumos să spun că m-aș întoarce oricînd acolo, dar nu ar fi întru totul adevărat. Drept dovadă, în viața adevărată, mi-a luat cam douăzeci de ani să mă întorc. Și nu pentru că nu aș avea amintiri frumoase, ci chiar dimpotrivă. Nu am avut curajul să-mi tulbur nostalgia, să o confrunt cu limitele realității. Dar am fost anul trecut să scriu un reportaj acolo. M-a ajutat, pentru că mi-a oferit și finalul cărții. Strada aceasta nu este o stradă ca oricare alta, căci, fiind prima, a rămas un univers suspendat, în afara spațiului și a timpului. Am copilărit la sfîrșitul anilor ʼ80, dar nu pot să spun că am simțit că ne aflam toți într-un sfîrșit, într-o lume care murea. Noi, copiii, eram liberi, eram fericiți.