în Familia nr. 4

Există printre „copiii” şi „nepoţii” teologici ai Reformei protestante o nostalgie niciodată actualizată în deplinătatea ei. E vorba despre un principiu teoretic inaplicabil din varii motive: „ecclesia reformata, semper reformanda” (o biserică reformată, aflată într-o permanentă reformă). Acest slogan este readus însă în discuţie ori de cîte ori mai încearcă cineva cîte o schimbare în bisericile născute din mantaua lui Luther. Una dintre aceste biserici este şi cea baptistă, punctul de pornire al aventurii personajelor din Sărbătoarea Corturilor. Grupul lui Jac reuşeşte să transforme sloganul într-un program de acţiuni concrete. Să-l „implementeze”, cum am spune azi. Scopul urmărit nu este acela de a găsi o formulă de credinţă satisfăcătoare sub raport dogmatic, ci de a găsi însuşi adevărul/Adevărul credinţei.