pe carticafeasitutun.ro

Marina este cartea favorită a lui Zafón și pot înțelege de ce: m-a captivat, m-a ținut cu sufletul la gură. Știți descrierile alea plictisitoare din cărți, de pagini întregi unde autorul descrie cu lux de amănunte culoarea tapetului sau arhitectura în stil colonialist? Eu le numesc puncte moarte și sar de cele mai multe ori peste ele. La Marina însă, am citit fără suflare descrierile lui Zafón: o Barcelona decadentă, de la sfîrșitul anilor 1970, un miraj care păstrează intact parfumul unor vremuri de mult apuse. Descrierile lui sînt un amestec între real și imaginar, trecînd cu eleganță de la fapte istorice, sau străzi, locuri reale, la momente imaginare. Atît de bine face trecerea, că nici nu mai realizezi ce se întîmplă. Marina are și un aer gotic, care mi-a plăcut la nebunie: crime, mister, case vechi care-ți dau fiori.