pe www.facebook.com/Recenzii-de-Carti

La mai bine de 20 de ani de cînd a părăsit Evinul, binecunoscuta închisoare politică din Teheran, Marina Nemat hotărăşte să publice memoriile acelor zile. Chiar dacă are acum o viaţă liniştită în Canada, amintirile torturii, suferinţei şi morţii care era peste tot în jur, nu au dispărut. Le-a suprimat o lungă perioadă de timp, însă avea nevoie ca acele amintiri „să se transforme în cuvinte şi să fie eliberate din hibernarea indusă” şi astfel, a scris Prizonieră în Teheran. Cum am supravieţuit într-o închisoare iraniană (Editura Polirom, 2016). A fost arestată în 1982, la vîrsta de doar 16 ani fiind încarcerată la Evin, „un loc în care toate emoţiile umane normale se sufocau în absenţa luxului de a lupta măcar.” Motivul arestării este la fel de halucinant: solicitase profesoarei de matematică să le predea analiză, nu doar politică, să lase propaganda guvernului islamic şi să predea materia, dar scrisese şi articole împotriva guvernului, în ziarul şcolii. Însă, pe fondul Revoluţiei din 1979, odată cu înlăturarea şahului şi începutul tiraniei ayatollahului Khomeini, aceste fapte erau de o mare gravitate, fiind condamnată la moarte pentru că făcea parte dintr-o „grupare antirevoluţionară, cu preferinţe comuniste, care reprezintă un pericol pentru societatea islamică.” Deşi era doar un copil de 13-14 ani cînd a izbucnit revoluţia, era suficient de matură ca să deosebească binele de rău, mai ales că, în timpul unor demonstraţii, a pierdut şi oameni dragi (prima iubire) şi studiase diferitele ideologii şi curente „furioase” care împărţiseră naţiunea: fundamentalismul islamic, comunismul, islamismul de stînga şi monarhismul.