pe filosofiatis.blogspot.ro

Romanul lui Kadare mi-a plăcut și, totodată, nu mi-a plăcut. Impresia mea e, mai degrabă, amestecată. Sigur, ideea cărții este ingenioasă, frapantă. Un general străin (niciodată numit), însoțit de un preot, vine în Albania pentru a-și dezgropa armata. Războiul s-a sfîrșit cu douăzeci de ani în urmă, armata lui e sub pămînt, oale și ulcele. Timp de doi ani, vizitează cimitirele și dezgroapă oasele celor căzuți, adună o armată de oase, o oștire „calcifiată” (p. 10). Vremea este veșnic malignă, generalul umblă prin noroaie și pe drumuri desfundate, prin ploi și ninsori, doarme în cort, stă de vorbă cu groparii (deși groparii sînt taciturni), se apucă de băut, are insomnii, coșmaruri.