Gulwali PASSARLAY în dialog cu Radu CUCUTEANU

Călătoria m-a transformat. Am părăsit Afganistanul copil fiind şi am ajuns bărbat în Anglia – chiar dacă aveam doar 13 ani. Anul petrecut pe drumuri m-a făcut să mă maturizez foarte repede. Eram un băieţel dintr-o familie foarte conservatoare care îi sprijinea pe talibani, din Afganistanul rural. Astăzi sînt activist politic, implicat social şi un om care şi-a construit o viaţă şi un cămin în Marea Britanie. Sînt extrem de recunoscător Marii Britanii pentru tot ce mi-a oferit, lucruri printre care se află la loc de cinste educaţia. Cred că sînt un amestec. Sînt musulman (credinţa este extrem de importantă pentru mine), dar am prieteni de toate religiile. Lucrez cu un grup inter-religios de tineri lideri, ceea ce este nemaipomenit. Îmi iubesc căminul adoptiv, dar niciodata nu pot uita Afganistanul. Sper ca într-o bună zi să mă întorc acolo şi să lucrez, să pot ajuta ca Afganistanul să devină un loc mai bun, dar deocamdată, din păcate, nu aş fi în siguranţă. Însă atunci cînd mă voi întoarce vreau sa iau torţa olimpică pe care am dus-o prin Marea Britanie şi să o pun într-un muzeu acolo. [...]
Pe parcursul că­lătoriei înspre Anglia, nu a trecut nici o zi fără să nu asist la neomenia omului faţă de om. Totuşi, am văzut şi acte arbitrare de bunătate. Acestea m-au făcut adesea să continui, în momente în care voiam să renunţ. Niciodată nu poţi şti impactul pe care îl poate avea bună­tatea asupra unei persoane cînd are nevoie de acel gest. De exemplu, odata, în Franţa, o femeie mi-a dat nişte pîine şi apă. Atunci eram în pragul sinuciderii, dar bunătatea ei neaşteptată mi-a dat putere vreme de zile întregi. Cred că, în sufletul lor, majoritatea oamenilor sînt buni. Dar circumstanţele îi pot înrăi. Călătoria mea m-a învăţat să trăiesc viaţa din plin şi întotdeauna să încerc să fiu un om bun.