în Rom nia literară nr. 19

Recent apărut în seria de autor Saramago de la Polirom, volumul De la statuie la piatră, cuprinzînd mărturii ale autorului despre propria operă, comentariile unor critici cu o bună percepție asupra acesteia (Giancarlo Depretis, Luciana Stegagno Picchio, Fernando Gómez Aguilera), discursul de la înmînarea Premiului Nobel și o autobiografie (cu fotografii), ni-l înfățișează pe celebrul autor portughez prin accente memorialistice și personaje esențiale ale propriei vieți. Între acestea, bunicii (Jerónimo și Josefa), stînd de vorbă cu animalele, stelele și grădina (bunicul și-a luat rămas bun de la fiecare pom cînd a înțeles că nu mai are mult de trăit), cărora Saramago le datorează plăcerea de a povesti: „noaptea se popula cu poveștile și întîmplările pe care mi le povestea: legende, apariții, sperieturi, episoade ciudate, morți de demult, certuri cu ciomege și pietre, vorbe de-ale strămoșilor, o rumoare neobosită a amintirilor”.