în Observator cultural nr. 870

Cred că vă referiți la lectura privirii și într‑adevăr Ion Bițan asta voia să-mi dezvolte, pentru că ceea ce este cultură, cunoștințele, te ajută să vezi ceea ce, ca profan, nu vezi, devenind victima modei. Goethe spunea că „omul vede ceea ce știe”. Poate eu nu știam mult, dar înțelegeam că a ști te face să vezi altfel. Frumusețea care ni se promovează prin media, prin TV este o frumusețe „de masă”, pe cînd Ion Bițan mi-a arătat cît de diversă este privirea, că privirea este un act intim mediat de cultură și, desigur, de experiență. Da, privirea se educă, există canoane în cultură, dar sînt de altă factură decît canoanele generate de media, de contagiunea dată de ceea ce media promovează. Frumusețea fizică „xeroxată” este astăzi atît de răspîndită, încît a devenit un canon al modernizării, al globalizării și al marketingului.