Mixaj de ego-proză și fragmente de jurnal, Cel care cheamă cîinii este un volum dificil ca temă, însă scris cursiv, cu multe fragmente care îți rămîn în minte mult după ce ai terminat de citit ultima pagină. Teodorovici scrie despre criza scrisului, despre ce mai înseamnă literatura atunci cînd omul din spatele cuvintelor trece printr-o experiență de viață care îi modifică total percepția asupra vieții și pune sub semnul întrebării viitorul apropiat.
Personajul central, vocea autorului din carte, povestește despre boala recent descoperită și care a necesitat nu doar intervenție chirurgicală, ci și ședințe de chimioterapie. O experiență extrem de dificilă, atît fizic, cît și mental. O experiență care aruncă biografia autorului într-un vîrtej amețitor de întîmplări ce ar trebui să facă uitate literatura și scrisul, în general. Cu toate acestea, literatura continuă să existe, tentația scrisului e mai mare ca niciodată – scrisul terapeutic, scrisul ca formă de rezistență sau ca mărturie a unei experiențe medicale, dar și existențiale. Lucian Dan Teodorovici scrie despre spitalele din Iași, despre cele din Cluj, despre medici, asistenți, bolnavi și cunoscuți. Despre omul care cheamă cîinii uneori, provocînd destinul cu bună-știință. Un volum provocator, care pune cititorul pe gînduri și dezvăluie mult din imaginea autorului Lucian Dan Teodorovici.
