în Luceafărul de dimineaţă nr. 4

Cu fața lui rotundă și radioasă ca o lună plină, cu ochii mereu îngustați sub presiunea unui z mbet larg, Ioan T. Morar nu mi s-a părut niciodată capabil să scrie o literatură gravă. Și multă vreme nici n-a scris. Mai și lucra la o revistă satirică, Academia Cațavencu, din redacția căreia răzbăteau prin pereți, p nă la trecătorii din apropiere, hohote de r s explozive. Pentru ca acum, citindu-i în sf rșit toate cărțile (cam t rziu, dar mai bine mai t rziu dec t niciodată), să constat că umoristul, care și în viața de fiecare zi se joacă, într-un stil uneori clovnesc, este de fapt unul dintre cei mai valoroși scriitori rom ni de azi. [...] (În Lindenfeld) avem prilejul să admirăm arta de portretist a lui Ioan T. Morar. Departe de a se opri la design-ul fizionomiilor personajelor, scriitorul merge pînă la profunzimi psihologice și poetice surprinzătoare.