in Observator cultural nr. 863

Noua carte a Doinei Rusti are toate datele unei povesti captivante: foarte multa fantezie, un fir epic impletit cu mina sigura a unui povestitor care stie cum sa te ademeneasca, o atmosfera atit de puternica, incit te urmareste multa vreme dupa ce ai inchis cartea si, nu in cele din urma, un subtext ce te trimite spre tainele Lumii si ale Literaturii. Derulindu-si intimplarile – la limita dintre magic si fantastic – in decorul unui Bucuresti pitoresc din preajma anului 1800 (luat ca pretext, de fapt, pentru o naratiune ce transcende datele unui cadru istoric documentabil), Mita Vinerii traseaza, ca prin vis, limitele unui univers fictional in care se amesteca, in doze potrivite, ca in alambicul unui alchimist, substantele inselatoare ale realului si acelea, atit de pregnante, ale unei irealitati (sau suprarealitati) ce irump in plin cotidian. Negustori, vrajitori, spiritisti, bucatari de la Curtea Domneasca, indragostiti, domnisoare cu ifose, ambasadori de pe diferite meleaguri, arnauti, functionari ai inaltei Porti, domni maziliti si domni proaspat inscaunati, uneltitori de tot felul, revolutionari, bonapartisti, scamatori si trimisi ai lui Sator populeaza spatiul carnavalesc al acestui roman fantast, cu subterane ce conduc pina departe, spre lumi abia banuite.