pe postmodern.ro

Simpatica, optimista si energizanta precum o comedie romantica frantuzeasca, prin care sabloanele despre cautari si relatii umane salvatoare evita plictisul, iar lejeritatea scenariului capata mereu acea aura de magie pusa pe seama ratacirilor prin fascinantul (intru eternitate) Paris. Asa poate fi descrisa cartea O viata mai buna, in care Anna Gavalda vorbeste din nou despre foamea de afectiune a unor tineri debusolati ce ajung sa-si ia dramele in ris cu autoironia chic, devenita accesoriul indispensabil al nonsalantei boeme ce trebuie afisate pe malurile Senei, cutreierate dupa noptile albe. Nu stii daca o fi de vina modul in care Anna Gavalda picura speranta in situatiile apasatoare sau pur si simplu vraja atribuita decorului parizian, pentru care unii ar suporta si marile suferinte venite in acelasi timp, atita vreme cit ar avea ocazia sa desfaca firu-n patru la masa unei cafenele faimoase ori pedalind pe un bulevard elegant. Cert este ca dramele protagonistilor din acest roman ajung sa te inveseleasca, nu sa te zguduie. Ce-i drept, ei au deprins arta indurarii cu stil, autoironie si acea dezordine afectiva ce devine o dovada de necontestat a esteticii emotionale in orasul paradei cochet-boeme.