Unele inedite, altele publicate chiar in Observator cultural sau rescrieri/variante ale unor eseuri aparute in alte volume, toate extrase dintr-un folder numit Carti in lucru din arhiva electronica, din computerul personal al prozatorului, cum aflam din prefata scrisa de Carmen Musat, textele acestui volum sint diverse din punct de vedere al genezei: articole, pagini de jurnal, raspunsuri la anchete jurnalistice, memorabile portrete ale confratilor din lumea literelor si a artelor plastice, autofictiuni, un surprinzator poem. Puse laolalta ca placile unui mozaic, acestea creeaza o imagine coerenta a preocuparilor, a convingerilor artistice si a sensibilitatii creatoare a lui Gheorghe Craciun. In articolele si in raspunsurile la anchetele jurnalistice care vorbesc despre scris si despre relatia cu lumea literara sau cu cititorii, pe teme precum „in ce masura proiectele dumneavoastra tin cont de orizontul de asteptare al cititorului”, „cum ati debutat?”, „ce anume v-ati autocenzura?”, „ce mai inseamna azi optzecismul?”, „ce carti nu cititi?”, „sinteti un scriitor cu metehne si tabieturi?”, „care a fost cea mai inedita reactie din partea unui cititor al cartilor dvs.?”, autorul isi exprima opiniile cu o autenticitate si cu o seriozitate greu de egalat.
