pe filme-carti.ro

J.: Asa cum am observat, cititorii (si criticii de pina acum) considera romanul foarte bun, dar se impart cu privire la trasatura generala a acestuia: unii ca este un roman trist, fara prea multe sperante, iar altii ca este optimist, toata povestea despre nefericirea unor momente ale vietii sint de fapt un tratament spre viitoarea fericire. Tu cum il consideri? Au ambele parti dreptate?

M. P.: Daca nu mi-as dori un lucru atunci cind cineva ar termina de citit romanul, acela ar fi sa ramina cu impresia ca a terminat o poveste trista. Nu, fara doar si poate, Calitatea luminii este un roman al sperantei, al increderii; al transformarii, e adevarat, dar si al dorintei de a pune osul pentru reusita acestei transformari. Sigur ca mare parte din materia epica discuta greutatile pe care cei doi protagonisti le au de indurat, sigur ca sint acolo episoade poate sufocante, sint angoase si sint neimpliniri – sint totusi si irizatii ale unui soare ce tocmai a rasarit, este acel moment de incertitudine cind nu-ti dai bine seama ce sint siluetele din departare, te straduiesti sa le deslusesti forma si poti doar sa speri ca, odata cu implinirea luminii, vei avea inaintea ochilor un spectacol grandios.