pe lapunkt.ro

Imi plac enorm si savurez de fiecare data „ciorchinii” de fraza baroca pe care ii pune in pagina pesemne cel mai mares scriitor spaniol in viata. Unul dintre acei autori care – asemenea lui Peixoto, portughezul despre care am scris un text oarecum melancolic – au o cota de piata la noi sub ceea ce sint ei cu adevarat si sub ceea ce merita cu adevarat. Cel mai mare scriitor spaniol in viata este (cred) Javier Marias. In orice caz, este de departe favoritul meu numarul 1. Avem mai multe dintre titlurile lui in romaneste – publicate la cel putin trei edituri, dupa stiinta mea. Si, de foarte putin timp, avem si volumul care intregeste uluitoarea sa trilogie, Chipul tau, miine. Acum, in 2016, in toamna avem, in sfirsit, tradus si volumul al treilea, Venin si umbra si adio. Toate trei la Polirom. A propos de fraza-ciorchine bine copt, iata doar spre degustare: «sufera de oroare narativa, asta a fost expresia pe care ai folosit-o, daca imi aduc bine aminte, sau sila narativa. Se tem ca finalul o sa mizgaleasca si-o sa conditioneze totul, un episod tardiv sau final o sa-si astearna umbra peste ce s-a petrecut inainte, acoperind si anulind totul: sa nu se spuna cumva ca n-am intins o mina, ca nu mi-am riscat viata pentru altii sau nu m-am sacrificat pentru ai mei, se gindesc in clipele cele mai absurde, cind nu e nimeni care sa-i vada sau cei care-i vad o sa moara, incepind cu ei insisi. Sa nu se duca vestea ca am fost un las, un om fara suflet, un stricat, un asasin, se gindesc simtindu-se sub lumina reflectoarelor, cind nimeni nu pune de fapt reflectoarele pe ei si nici n-o sa vorbeasca vreodata despre ei, fiindca sint niste fiinte fara importanta. Vor fi vii anonimi si morti anonimi.» Ei? Sa scrii asa si sa poti sa duci aceasta cadenta a consistentei sute, de fapt in toate cele trei volume in peste o mie si mai bine de pagini, nu-i asa ca e iesit din comun?