in Romania literara nr. 2

In fata unei asemenea traditii a reactionat, in linii mari, cultura moderna a imaginii. In Fiction We Trust, o culegere de studii coordonata de Catalin Partenie si Alfred Bulai, dezbate aceasta istorie pe multiplele ei canale. „Autorii acestei carti v-au propus o viziune pozitiva asupra fictiunii”, spune Alfred Bulai, spre finele volumului. Intr-adevar, pozitivitatea reuneste cartea, de la manifestul in favoarea fictiunii scris in prolog de Catalin Partenie, care pune problema in sens universal narind la rindul sau o fictiune, despre un roman care miza pe folosirea politica a unei pretinse inventii lingvistice a lui Roman Jakobson si pina la detalierea, capitol de capitol, a rolului fictiunii in diferitele domenii care construiesc discursuri. Astfel, S. Halliwell vorbeste despre deschiderea poeziei clasice grecesti spre un statut de legitimitate a fictiunii si poarta etica pe care platonismul o lasa sa intre in lumea discursurilor legitime; Z. Petre evoca forta fictionalismului lui Thucidide si lectura lui in mediul de la Cambridge, in debutul secolului XX; D. William argumenteaza posibilitatea credintei lui Rousseau (tocmai Rousseau!) in utilitatea fictiunii (eventual, politice), cu conditia suspendarii interesului egoist; I. Tanasescu citeste Brentano si Husserl din perspectiva conceptului de fantezie si al puterii acesteia de accedere la adevar ca si constructie a subiectului; minciuna purtatoare de adevar la Levinas este discutata de W. Buckingham, iar D. McCloskey si L. Vlasceanu discuta rolul fictiunii in economie si, respectiv, sociologie. V. Mirodan construieste un subtil model al conlucrarii mintii abstractive cu fictiuni in spectatorul de teatru, iar R. Frigg declara valida nevoia de modele fictionale in explicatia stiintifica.