in Suplimentul de cultura nr. 546

Tematica este ampla, iar autoarea abordeaza fenomenului larg al evadarilor, atit in timp, cit si in spatiu si nu este circumscrisa doar la o zona/un sistem de represiune sau un timp (chiar daca Gulagul a avut cea mai lunga perioada de functionare). Au fost evadari si evadari, insa trebuie subliniat ca regimurile totalitare au facut ca evadarea sa capete alte conotatii, mult mai spectaculoase si temerare. Nu se compara evadarile lui Stalin din Siberia in timpul regimului tarist (abia in 1913 autoritatile l-au luat in serios pe tinarul gruzin) cu ceea ce aveau sa indure milioanele de detinuti ai Gulagului. O alta evadare spectaculoasa si celebra (datorita evolutiei ulterioare a personajului) a fost cea a lui Winston Churchill, care, corespondent de razboi in Africa de Sud, a fost luat prizonier de buri, in 1899: «conditiile de detentie din Pretoria sint acceptabile, asa incit evadarea este previzibila si nespectaculoasa. Churchill profita de neatentia gardienilor, escaladeaza mai multe ziduri si evadeaza (are la el bani si ciocolata, semn al lejeritatii detentiei sale). Fuge cu trenul, apoi este gazduit intr-o mina, sub pamint». Asa si-ar fi inceput spectaculoasa cariera politica.