pe viitorulromaniei.ro

In Franta, cartea a aparut in 2014. Mai intii, prin februarie 2013, am auzit o poveste de la o matusa de-a mea cu care mama venise sa ma viziteze in Franta. La un moment dat, la un restaurant, matusa mi-a spus de niste probleme din satul strabunicii mele, de undeva de linga Pucioasa, in Dimbovita, unde si eu fusesem de citeva ori cind eram mica, am de acolo citeva fotografii si citeva amintiri; era vorba de o casa nationalizata care ni se daduse inapoi, dar iata ca eram dati in judecata de o doamna care zicea ca e casa ei. Ma gindeam: ia uite, mai, ce povesti au romanii astia. Si mai era o chestie. Eu mai scrisesem inainte o carte de povestiri –Treize (2011). Si scriam si tot felul de articole, ba chiar imi venise ideea sa fac eu o revista despre Europa. M-am apucat, construisem o echipa, eram mai multi, schitasem o linie editoriala si un sumar. Dupa un an, am renuntat la ideea proiectului. Dar pe atunci nu renuntasem si voiam si o rubrica despre normele care apar si ar trebui aplicate in toata Europa, dar in unele tari sint absurde. Cam in acelasi timp aflu ca nu mai poti sa tai porcul. Ca trebuie impuscat porcul. Si oamenii glumeau ca se duce nea Marin si isi ia un pistol d-ala si ajunge sa-si impuste si nevasta…