pe bookmag.eu

 O, dragul de Teodoreanu si La Medelenii lui… Pare o formula foarte buna, cea pe care o descrieti mai sus. Punctul de plecare: doua povesti, un desen cu o mireasa si un mire, senzatia ca e o aiureala sa crezi in iubirea pe viata, sentimentul ca noi, romanii, nu sintem asa niste victime ale Istoriei precum se crede in jur. [...] Printre cititorii francezi, unii s-au pierdut din cauza prenumelor romanesti pe care nu reuseau sa le retina. Povestea merge foarte repede si personajul principal este familia, in intregimea ei; insa omul e obisnuit sa aiba un personaj principal mai clasic. Cei care nu au vrut (sau nu au putut) sa abandoneze felul clasic de a citi, nu au inteles ce-i cu acest roman. Cei care erau deschisi sau pregatiti sa abordeze lectura altfel, au fost incintati.