Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
- Nona RAPOTAN in dialog cu Irina TEODORESCU
- Dosar de presă
- 0 likes
- 114 views
N.R.: Ce mi-a placut foarte mult la Blestemul tilharului mustacios este, in primul rind, umorul sanatos; fara a avea nimic vulgar romanul aduce in prim-plan, totusi, o familie cu mai multe generatii in care cu greu putem gasi membri „normali”, adica fara prea multe pacate. Si pentru aceasta abordare si tot ati fi meritat un premiu. Pe de alta parte, ati ales o frazare mai putin obisnuita, de fapt mai putin utilizata de prozatorii contemporani, frazare care impune un ritm alert si il tine pe cititor in priza tot timpul, de fapt acesta nu va lasa cartea din mina pina nu o va parcurge cap-coada. Cum ati ajuns la aceasta formula? Aveti mai multe variante ale romanului, v-a iesit din prima, ati gindit fiecare fraza inainte sa o asterneti pe hirtie?
I.T.: As califica scriitura mea drept „intuitiva”. Sau organica. Vine, curge, nu stiu de unde. Si daca nu vine, atunci nu stiu cum sa fac sa o aduc. De aceea si scriu prima versiune de mina, pe hirtie. Bineinteles, aveam o idee generala a temei din carte. Stiam inceputul (cu Mustaciosul care moare si blestema) si sfirsitul (nu precizez, ca stric suspansul). Intre inceput si sfirsit nu stiam nimic, nici unde, nici cind, nici cine…
N.R.: Personaje bine conturate, desi fara prea multe detalii. Asta da performanta, pentru ca de aici vine si posibilitatea cititorului de a-si folosi imaginatia din plin. Nu e riscant sa-l atrageti pe acesta intr-o lume pe care chiar el trebuie sa o proiecteze in cea mai mare parte? Nu va e frica de polemicile stirnite de diferitele niveluri de intelegere?
I.T.: E riscant, dar imi place sa las loc in jurul meu. Ma bucur foarte mult cind diverse persoane imi spun c-au vazut cutare calitate sau cutare asemanare. C-au citit un basm, c-au citit o tragedie, c-au imaginat un film, c-au citit un roman de capa si spada! Mi se pare minunat, va dati seama, in 150 de pagini atitea posibilitati! Si-n afara de asta, eu nu mi-am dat seama de acest aspect la inceput. Si nici editorii nu mi-au spus. Acum stiu ca am jucat cu Mustaciosul un joc periculos: quitte ou double se zice in franceza, adica ori pierzi tot, ori cistigi dublu. Se pare ca am cistigat dublu (desi inca nu stiu exact care era miza).
I.T.: As califica scriitura mea drept „intuitiva”. Sau organica. Vine, curge, nu stiu de unde. Si daca nu vine, atunci nu stiu cum sa fac sa o aduc. De aceea si scriu prima versiune de mina, pe hirtie. Bineinteles, aveam o idee generala a temei din carte. Stiam inceputul (cu Mustaciosul care moare si blestema) si sfirsitul (nu precizez, ca stric suspansul). Intre inceput si sfirsit nu stiam nimic, nici unde, nici cind, nici cine…
N.R.: Personaje bine conturate, desi fara prea multe detalii. Asta da performanta, pentru ca de aici vine si posibilitatea cititorului de a-si folosi imaginatia din plin. Nu e riscant sa-l atrageti pe acesta intr-o lume pe care chiar el trebuie sa o proiecteze in cea mai mare parte? Nu va e frica de polemicile stirnite de diferitele niveluri de intelegere?
I.T.: E riscant, dar imi place sa las loc in jurul meu. Ma bucur foarte mult cind diverse persoane imi spun c-au vazut cutare calitate sau cutare asemanare. C-au citit un basm, c-au citit o tragedie, c-au imaginat un film, c-au citit un roman de capa si spada! Mi se pare minunat, va dati seama, in 150 de pagini atitea posibilitati! Si-n afara de asta, eu nu mi-am dat seama de acest aspect la inceput. Si nici editorii nu mi-au spus. Acum stiu ca am jucat cu Mustaciosul un joc periculos: quitte ou double se zice in franceza, adica ori pierzi tot, ori cistigi dublu. Se pare ca am cistigat dublu (desi inca nu stiu exact care era miza).
Related products