pe romanialibera.ro

Stilul cartii, acela al jurnalului scurt, cu relatari pe ore si zile, nu este unul romantat, care sa te indemne sa citesti continuu pentru a vedea evolutia personajelor si a actiunii. Uneori chiar ai dori sa afli ceva mai mult despre personajele evocate. Care nu sint putine, unele dintre ele fiind nume sonore din epoca, altele necunoscute sau vag stiute, insa toate interesante prin faptul ca ele creioneaza o societate a carei istorie mica a contribuit la scrierea istoriei mari a Romaniei. Chiar si in perioada razboiului viata culturala a Bucurestilor se desfasoara cu intensitate. Seara de seara, in aceasta perioada tulbure, in casa sotilor Enescu se tin serate de muzica, unde toata lumea e de acord ca «ea (Maruka) e obositoare si ca il tiranizeaza putin pe bietul Pynx (George Enescu), care zice ca e ca un prunc sub tutela. Categoric are o rabdare de inger, fiindca e destul de greu sa traiesti cu ea». Fiecare spectacol de teatru, de opera, fiecare concert, expozitie ori conferinta sint insotite de mici comentarii, binevenite pentru a cunoaste pulsul vremii. O viata ce se estompeaza treptat de la incheierea razboiului si intrarea rusilor si, odata cu ei, si a comunismului, mergind pina la disparitie. Sint trecute in insemnarile zilnice inclusiv costurile astronomice ale diverselor utilitati si alimente din perioada 1945 pina in 1950, cind se incheie jurnalul. Este, poate, si cea mai expresiva parte a cartii cind vezi in imagini filmice foarte sugestive cum este posibil sa se treaca de la o viata in parametri normali – pentru noi, cititorii de acum, ea pare chiar extraordinara! – la exterminarea unei intregi paturi sociale. Culmea, cea intelectuala, cea care construise Romania Mare!