pe semnebune.ro

Doua lumi care se intrepatrund intr-un mod inedit, asigurind astfel originalitatea textului. Substanta scrierii este iubirea (patimasa, simplu capriciu sau navalnica): profesoara de romana Liana Santa si psihologul Laurian Contescu; Teohar si Dania; pictorul Virgil si Ita. Fie ca este vorba de casatorie, fie de simple amoruri trecatoare, autorul gaseste cuvintele potrivite care sa arate insuficienta iubirii, ceea ce duce la destramarea cuplului. Iata ca sentimentul in sine nu e suficient; mereu este nevoie de un „altceva” care sa-l ocroteasca. Simpla convietuire nu e de ajuns. Negasind implinirea prin iubire in realitatea contemporana, autorul isi indreapta privirea catre povestea mitologica a iubirii lui Dafnis si Cloe, marturisind, de altfel, in Addenda, interesul pentru romanul lui Longos. Dispunind paralel cele doua planuri, creeaza nu doar impresia unui balans, ci si a unei complementaritati: ceea ce lipseste in iubirea cuplurilor se regaseste in secventele extrase din povestea pastorala a celor doi eroi antici.