pe catavencii.ro

Primele capitole, foarte bine scrise si excelent construite, ma trimiteau mai degraba catre o cazemata imaginara si catre un mizerabilism juvenil de Constanta (chiar daca autorul e nascut la Bucuresti). Marea si plaja te pot face sa fabulezi in tot felul, mai ales daca te duci in gazda vara la Constanta, intr-o camera dintr-un apartament la bloc, unde ai acces la baie si la bucatarie. Asta daca nu cumva ai rude la Constanta in apartamentul carora stai pe veresie si care iti povestesc diverse legende ale folclorului local si ultimele noutati despre cei pe care-i stii. Tudor Ganea, autorul a multe povestiri pe care le-a aruncat, mi se pare si in romanul cu care debuteaza un scriitor de proza scurta care isi rotunjeste capitolele ca pe niste povestiri. Ori poate, mai degraba, transforma in capitole de roman povestiri pe care le-a scris, fara gindul de a face din ele un roman. Asta ar explica si relativa autonomie a capitolelor Cazematei, cit si salturile in timp, de la un capitol la altul. Citeva personaje trec prin experiente care fac din ele ba niste personaje pitoresti care traiesc din pescuit sau ca pesti ale unor tipe care au devenit curve fiindca n-au gasit altceva mai bun de facut, ba niste legende in viata, care au legatura cu lumea care a trait odinioara pe bratele Dunarii, in Delta si in lumea in care apa dulce a fluviului se amesteca misterios cu apa sarata a marii.