Ziua

Lindenfeld e istoria tribulatiilor unei mici lumi la fel de fictive pe cit de palpabila, a instalarii pe nesimtite in familiaritatea unei inventii la ani-lumina de viata de zi cu zi a eroilor si a chestionarii identitare, la capat de drum, a celui plecat sa-si construiasca existenta departe de familie si familiar. Discursul interior al acestuia nu concureaza, insa, real efortul inaugural al lui Florescu & co.: el, dictatorul fara voie si fara stiinta, nu poate nici pe departe intrece sarabanda intru abandonarea sinelui a supusilor prinsi in capcana fictiunii. Pentru ca epopeea de bilci a repopularii Lindenfeld-ului (pana la salcamii “ <> din numele satului) e o parabola pentru reprezentatia sinistra cu un singur spectator care-a fost Romania ceausista. In care Petrica Florescu si confratii lui <> ca fictiunea sa prinda coaja autenticului, sub care coaja constiinta identitatii se prabusea incet si sigur.