in vol. Pactul somatografic

Exuvii nu este, totusi, o scriere autobiografica. Simona Popescu, autoarea cartii, si Simona, personajul principal al „povestilor” cuprinse in ea, sint realitati concrete, pe cind simona, acea entitate textuala in care se aduna atitea si atitea situatii personale de viata, e un concept. Exuvii e un pariu simonologic, iar simonologia (arta explorarii zacamintelor de sens ascunse intr-o fiinta cu statut de persoana) creeaza aceasta paradigma abstracta a subiectivitatii pe care cititorul o poate regasi in propriile sale experiente. Temele Exuviilor nu sint doar corporale, ci si mitologice, stiintifice, psihologice, textuale. Ce frapeaza in aceasta singularitate, dincolo de inclasificabilul ei genologic, e faptul ca ea e scrisa aproape in intregime dintr-o perspectiva necontaminata de marcile genetice ale sexului (cum se intimpla in multe volume feministe de azi, la noi si aiurea). Feminitatea e prezenta ca stare a sensibilitatii, nu ca identitate revendicata, in opozitie cu masculinitatea. Copilul, Simona, apoi fetita, fata, adolescenta Simona alcatuiesc pina la un punct o grupare in scara crescatoare de hermafroditi, pentru care toate experientele sint genuine, nemaculate de repetitie sau plictiseala. Devenirile feminitatii sint, intr-un fel, devenirile unor cimpuri corporale de acuta sensibilitate, construite pe aspiratia completitudinii dintre animus si anima, si specifice umanului in general, cu toate straturile sale antropo-ontologice.