in Monitorul nr. 72

Ei bine, exact un an am infulecat carti de bucate!! Si astfel am descoperit, mi-am format stilul viitoarelor versuri! Ma fascinau, desigur, componentele, legumele, animalutele, condimentele, ma rog, orice intra in combinatiile fantastice. Obsedante au ramas indicatiile prepararii, ale transformarii gramezilor in forma finala, pura, delicata, delicioasa, delectabila. Se ia, se cintareste, se taie, se moaie, se gaureste, se impleteste, se topeste, se caramelizeaza, se baga, se scoate, se asteapta, se mediteaza transcendent, se aplica forme, se unge, se inabusa, se smulge, se adauga, se… se… se… se citeaza din Simona Popescu si se jubileaza estetic: «…sosul ansoa, Chantilly, Ravigot sau Remoulade, Bechamel, Robert sau Mornay, cel de agrise, capere, arahide, usturoi sau portocale, de carne sau caramel, sosul grecesc, spaniol, taranesc si altele care te faceau sa te simti ca o printesa cu guler gros, plisat, inconjurata de cavaleri straini, sau ca o musca teleghidata, sarind de pe o felie de portocala pe o suprafata singerinda de carne, de pe sideful unui usturoi…». Ma opresc coplesit. Si fericit! Mi-a salvat onoarea de poet al bucatariilor, al haleurilor bizare prin senzationalul capitol „Cartea de bucate”!