Dictionarul de neologisme ne spune ca exuvie este invelisul rezultat prin napirlirea si iesirea insectelor adulte din pupe. Cartea Simonei Popescu este o colectie de exuvii personale pe care le aduna vrind parca sa se convinga pe sine ca virstele se schimba fara sa dispara definitiv din fiinta noastra. Scriitoarea povesteste, invoca, inventariaza senzatii, ginduri indepartate pe care de obicei le uitam, le trecem cu vederea, frica de moarte cu toate infatisarile ei, incercarile continue ale oricarui copil de a se dezmetici in lumea in care se afla. E o carte ce se deosebeste mult de cele pe care le citim in mod obisnuit. E o carte de proza a unei poete de exceptie. Nu are actiune, desi se intimpla mereu cite ceva. Trupul si sufletul „napirlesc” din cind in cind, celulele fiintei tale se schimba o data la sapte ani, peisajele din jur se modifica, prietenele sint altele, cuvintele pe care le stii sint tot mai multe, cartile pe care le citesti sint tot mai complicate.
