pe b-critic.ro

Eul este o strana combinatie de trecut, prezent si viitor, care se completeaza, se lupta sau se anuleaza fara a distruge fiinta, este un eu iubit sau vrednic de ura, a la Blaise Pascal, asa cum il traim, cu mai multa sau mai putina intensitate, in diferite momente ale existentei noastre, percepindu-l, poate, la fel ca si autoarea, in imaginea copilului primordial din noi, un soi de supraeu „puternic, impasibil, feroce”. Iar exuviile nu sint altceva decit ramasitele acestor euri care ne compun si descompun, ne apropie si ne departeaza de sentimente traite, pastrate, pierdute, recuperate, intregi, reintregite. De aceea volumul, in esenta sa, poate fi considerat o carte de memorii si anti-memorii, de retraire a trecutului, prezentului si viitorului, in care, asemenea unui vis, protagonista nu este nicaieri si este pretutindeni in ce spune, construind complexe broderii lingvistice si, implicit, existentiale.